Imi este dor de barbatii hotarati.Barbatul care sa aiba puterea sa ma faca sa imi aranjez prioritatile in functie de el.Cel care intr'o cearta sa aduca un argumet care mie mi'a scapat sau pe care nu l'am luat in considerare.
Cel mai tare imi este dor de cel impreuna cu care sa formez o echipa in care sa luptam pt obiective comune,avand si obiective diferite care sa ne permita sa intretinem increderea in calitatile noastre din afara relatiei.
Vreau barbatul atat de inteligent incat sa nu imi ceara sa fiu ceea ce nu sunt.Sa nu imi impuna sa fiu asa cum ma percepe el.Sigur ca facem compromisuri,le facem fara sa clipim,in momentul in care iubim,esential este ca dupa un compromis sa ne simtim tot ca si noi insine,si decizia sa fie a noastra,fara constrangeri ce pot aduce frustrari.
Eu cand fac un compromis,parca arunc o parte din mine... si nu vreau sa ma pierd.
Imi doresc sa am grija,sa imbratisez si sa alint.Sa fiu capabila sa ii indeplinesc dorinte,sa ii ascult vise.
Si vreau excursii catre universe de perceptie a lumii pe care nu le'am mai vazut.Sa invat sa uit ce se asteapta de la mine,sa uit cum este sa ai asteptari.
Imi doresc sa aflu instincte pe care nu imi imaginam sa le am.
Asa ca imi este dor de barbati.Regret,regret fregvent ca nu am trait perioade in care barbatul nu se ingrijora daca ii este parul bine asezat sau daca se asorteaza cizmele cu saua calului.Inainte sa poarte palarii cu baston si monoclu si sa devina politicosi si absurzi,tacuti si falsi. Inainte sa le piara incet,incet curajul din inima. Si inainte sa se instaleze confortul in oasele lor voluminoase si sa uite ca nu poti reprosa atunci cand nu primesti,timp in care nu lupti pentru ceea ce vrei sa primesti.
Si cu siguranta inainte sa uite ca suntem stapani asupra constientului nostru si sa se ascunda sub anturaje galagioase si mult prea influentabile,inaintesa devina un anturaj influentabil. De asta imi este dor!
Voi mai cunoasteti barbatul care isi respecta instinctul si judecata? Voi l'ati cunoscut pe cel care sa fie puternic si curajos, sa asculte,sa culeaga,sa nu se opreasca din continua cursa de a da un sens.Si inainte sa credeti ca cer foarte mult,mai intrebati'va odata.
Pentru ca eu pe el vreau sa il cunosc,el ar da cu pumnul in sufletul meu amortit si m'ar crapa, mi'ar aduce la aer inima mea veche, si as invata sa respir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu