Armasarii

" Cei doi armasari inhamati la carul sufletului,cel salbatic,cu urechi hirsute,negru si de neimblanzit,si cel alb,delicat si frumos,framantau imaginatia lui Cliford. -Mie mi se pare, ii spuse lui Constance,ca armasarul meu salbatic,cu urechi hirsute, a fost ucis in razboi,iar daca ma voi straduii sa urc spre sferele stralucitoare ale cerului,carul meu nu va fi tras decat de un singur armasar. -Nu cred ca ai dreptate,dragule,raspunse ea,dupa ce chibzuise un timp asupra cuvintelor lui.Gandeste'te la starile de furie salbatica prin care treci,desi faci tot ce poti ca sa te stapanesti. -Asa e.Da.Cred ca asa stau lucrurile,Con.Da,fara indoiala sunt determinate de armasarul negru.Da,asa cred,si armasarul a devenit cam naravas. Incepu sa mediteze.Era atat de ahtiat dupa nemurire,atat de dornic sa simta ca va patrunde si se va avanta in acel plai vast de la fortificatiile paradisului,de unde mai poti arunca o ultim aprivire pamantului inainte de a te afunda in stralucirea orbitoare de dincolo de cer!Accepta imagistica mitului lui Phaedrus.Si se temea ca lasandu'se tras doar de armasarul alb al dorintei pure,cel negru al lacomiei trupesti fiind mort in el,nu va izbuti niciodata sa atinga inaltimile.Un singur armasar nu va izbuti sa'l traga pe urcusul abrupt. -La carul meu nu este inhamat decat un singur armasar,repeta cu mahnire. Dar poate ca Constance avea intr'adevar dreptate.Poate ca armasaru negru traia in el,mai putn vizibil si impetuos,dar cu atat mai naravas.Isi aminti de cumplitele lui crize de manie,cand ar fi dorit sa sfarame universul intreg,sa zdrobeasca intreaga omenire.Da,asta era lacomia trupeasca!Armasarul negru. Se simti usurat.Se temuse atat de tare ca armasarul lui hisut murise.Si era totusi surprins.Oare se simtea atat de atras de bruta din el,incat fusese gata sa urle ca un suflet osandit la gandul ca acea bruta murise? -Con,daca armasarul ar fi murit in mine,mi'ar fi lipsit mult,ii spuse,privind'o in ochi duri,scaparatori care o inspaimantara. -Gandeste'te numai cata manie iti starneste unchiul Everett, ii spuse ea cu calm. Everett,unchiul lui Clifford,facea parte din categoria demodata a nobililor aroganti,care afisau o teribila insolenta a superioritatii lor de casta.Clifford nu'l putea suferi.Unchiul Everett obisnuia sa'i spuna:"Baiete,esti un mistic din cap pana in picioare.Ma rog,ma rog, poate ca'i mai bine asa.Noroc ca ai luat de nevasta o fata cu capul pe umeri." Asemenea cuvinte zadarau serpi si tigrii in sufletul lui Clifford,dar trebuia sa taca,stiind ca orice disputa ar fi fost inutila. -Ma bucur ca armasarul meu cu ochii injectati de sange inca nu a murit,rosti el meditativ.Pe Dumnezeul meu, cred ca ar fi in stare sa reteze dintr'o singura muscatura teasta unchiului Everett!Ma bucur ca n'a murit. -Zeii cand se plimba prin ceruri inca mai inhama la carul lor un armasar negru si unul alb? -Asa fac!Si amandoi perfect aliniati si supusi.Numai noi,bietii muritori de rand nu'l putem stapani pe Negrisor ,raspunse Clifford cu voiosie. -Nu gasesti ca felul in care Socrate isi mana armasarul negru era foarte crud?Il infraneaza si ii trage zabalele pana ce gura si limba i se umplu de sange si'i sfichiuieste intruna crupa.Nu crezi ca un armasar ar trebuii tratat cu mai multa blandete? Clifford o privi cu insistenta.Reusise sa descopere morbul tiraniei pana la Socrate.Pana si Socrate era un tiran! Si in strafundurile inimii ei,Constance era net impotriva oricarei forme de tiranie. -Poate ca un armasar naravas asa trebuie tratat,raspunse el. -Dar Negrisorul nu'i chiar atat de naravas.Nu crezi ca daca am sti ce doreste cu adevarat,ar avea si el acelasi drept sa'si satisfaca dorinta ca si armasarul alb sau ca si vizitiul?Numai Socrate gandeste ca nu exista alta metoda decat sa'i insangereze gura si sa i se impotriveasca. Clifford cumpanii din nou asupra acestei idei.Constance se pricepea sa gandeasca in simboluri.Si simbolurile miturilor lui Platon ii erau perfect familiare.Ea si Clifford le foloseau curent in conversatie.Dar Constance,in loc sa'l socoteasca pe Socrate perfect,adopta de fiecare data o atitudine contradictorie. -Ce intelegi in cazul asta prin armasarul negru?o intreba el. -Nu inseamna el oare satisfactiile trupesti?Nu inseamna stradania trupului de a atinge telul dorintelor lui?Fie ca'i vorba de retezarea testei unchiului Everett sau de altceva. -Presupun ca asa e.Dar n'ai sa'mi spui ca ar fi corect sa retez craniul unchiului Everett,asa cum ar face un armasar,nu? Constance lasa lucrul din mana si inalta privirea spre el. -Ma rog.Daca eu as fi in locul tau,cred ca intr'o buna zi i'as reteza unchiului Everett teasta.Adica as proceda in asa fel incat toata lumea sa'si dea seama ca nu are creieri in cap.As face'o in mod delibertat.As considera ca armasarul meu negru are dreptul la o asemenea muscatura. Se intoarse la lucrul ei de mana ,iar Cliford frematand tot,chibzui la aceasta noua atitudine fata de armasarul negru. -Vrei sa spui ca armasarul negru are dreptul de a'si satisface dorintele? -Nu esti de aceeasi parere?Numai ca la timpul potrivit si in ordinea potrivita.Ce'ar fi daca armasarul alb si vizitiul,in loc sa'l infraneze si sa i se impotriveasca celui negru i'ar spune"Usurel!Usurel!Mergi incet si venim si noi alaturi de tine.Mergi linistit,fara sa rastorni carul,si o sa te conducem exact la locul unde vrei tu." Clifford o privi cu viclenie: -Si crezi ca o sa se supuna?intreba el. -De ce nu?Ori are si armasarul negru dreptul la propria lui existenta,la propriile lui dorinte si satisfactii,ori daca nu,de ce sa mai existe?Dupa cum spui si tu,N'ai s'o scoti la capat cu un echipaj alcatuit dintr'un singur armasar.Esti ingrozit la gandul ca armasarul tau negru s'ar putea sa fi murit.Dar nu vrei sa traiasca decat pt a putea sa i te impotrivesti. Buna dispozitie a lui Clifford se narui din nou. -Tu Con, nu iti infranezi armasarul negru? -Nu vreau sa'l infranez,raspunse ea cu capul asezat peste cusatura.Nu am de gand.Din momentul in care isi va gasii drumul am sa'l las sa alerge liber catre telul lui. Cuvintele ei starnira ostilitate in Cliford.Totusi replica: -Cred ca ai perfecta dreptate draga mea. Si din nou se izolara.Da,exista o stranie legatura,o stranie intimitate intre ei.O intimitate subtila care se manifecta numai prin vorbire,numai prin contactul cuvintelor.O intimitate cu caracter de competitie.Ca si cum un sarpe stralucitor,stalcit in sufletul ei,se tara afara pentru a se inclesta cu cainii gelosi ai spiritului lui,ori de cate ori intimitatea dintre ei era pusa in lumina.Dupa o discutie de acest fel, fiecare dintre ei se retragea ca dupa o lupta." D.H.Lawrence