Sunt atat de obosita incat neintelegerile din mine devin odihnite si voioase. Si miros viata in mine acolo unde nu mai pare a fi viata. Cicloni uriasi imi zguduie craniul cu pasii lor generosi. Tremurul joaca un dans gratios cu fiinta mea. Zane mici imi vrajesc trupul in cat mai multa amorteala. Sunt atat de obosita incat orice situatie mi se pare neverosimila. Fiecare celula a corpului meu, ce imi era fidela, ma venera, cred ca'mi aducea ofrande, care ma vedea ca pe zeitatea in a carei putere se gaseste soarta ei.. acum... acum ma judeca la tribunale mari de constiinta... pentru? pentru neglijenta si nemiscare. Starea de oboseala este insasi obosita si in adancuri la fel de suparata pe mine... pentru? pentru neglijenta si nemiscare.
Picioarele mi se aseaza firesc, lenes si totusi feminin unul peste celalalt, mainile in schimb , la intamplare, mult mai lenese si nu la fel de feminine.. imi invelesc trunchiul ca un scut pentru solduri rotunde.
Chipul l'as descrie, dar as minti... nu am avut curajul sa il privesc.
Respir secunda asta ca pe o imbucatura mare in urma careia ai nevoie de apa pentru a o inghiti. Secunda viitoare la fel, astfel ca semanand atat de mult intre ele imi devin indiferente.
Plansul ar fi linistea mea dupa ploaie. Sunt inutila!
Ingerul sta cu spatele la mine.Asezat atat de brut incat parca ar preda obiectelor nemiscarea.
Ingerul sta cu lumina plangand in el.Atat de brut incat parca ar preda lacrimei tristetea.
Ingerul sta cu soaptele in maini.Atat de lipsit de ele incat parca ar preda pietrelor tacerea.
Fericirea ingerului sta suspendata intre doua ganduri.De'ar cadea ... poate ar prinde radacini.
Plans deloc zgomotos.Plans deloc material ce a trait aici atat de mult timp incat incepe sa se aseze in pereti, in foi, in taste, chiar si in cartile ce'mi tineau de cald odata.
Priveste'ma! Intoarce'te! Iarta'ma ! si iama cu tine!
Uneori ... inteligenta nu joaca nici un rol in drumul cunoasterii de sine. Sentimentul in majoritate. Dar linistea este totul, linistea este cunoasterea de sine
Am realizat ce au in comun religiile lumii! Am realizat ca toate religiile,in mare, au rolul de a ne oferii o siguranta spirituala,o "reteta catre fericire". La inceputul omenirii oamenii s'au speriat atat de tare de necunoscut, de viata, incat au inceput sa'si explice, sa creeze reguli care le ofereau siguranta.Fara religie intervine din nou teama,nevoia stupida a omului de a explica si controla totul.Fara religie nu stii sigur ce urmeaza dupa moarte si nu poti avea control asupra acestui lucru.Asa ca te inchizi intr'o casa plina de reguli simple si precise in care sti fiecare efect al actiunii tale si in mintea ta il poti controla.Ca si cum te'ai apara de toate pericolele vietii.
Viata nu e asa!Viata este un cumul de incertitudini.Un lucru este bun sau rau nu in functie de religie ci in functie de momentul in care te aflii.In functie de armonia sau deranjul pe care il creaza, in functie de ceea ce simti. Cum poti sa nu gresesti daca nu stii ce este greseala? Viata nu asculta de logica; ea isi vede de drumul ei, netulburata.Tu trebuie sa asculti de viata!
Daca alegem sa ne inchinam lui Buddha, Iisus, Krishna, Mohamed s.a. nu ar trebuii sa fie pentru ca ne este teama de pedeapsa pe care o primim dupa moarte daca nu o facem sau pe furia acestor zeitati pe noi. O zeitate este in armonie cu absolut tot universul, o zeitate nu ar trebuii sa se infurie, sa pedepseasca, noi ne pedepsim singuri.
Indienii cred ca raiul si iadul sunt doua lucruri intalnite peste tot pe pamant.Ca raiul si iadul fac parte din viata noastra.Ca nu trebuie sa asteptam sa murim pentru a ni se intoarce o fapta buna sau rea, pentru ca tot ceea ce oferim universului,bun sau rau, universul mai devreme sau mai tarziu ne trimite inapoi.De aceea ei cred in reincarnari.Si conform teoriei cauza-efect nu poate exista mai multa logica.
Eu ma rog lui Dumnezeu,dar nu sunt in biserica duminica, si nici in fata icoanei in fiecare seara.Cand alegem sa credem cu adevarat intr'o zeitate,fiecare dar fiecare dintre aceste ritualuri ar trebuii sa ne faca placere. Frica in general este o modalitate comunista de a controla o masa de oameni, Dumnezeu nu ar folosio, dar preotii o folosesc.
Suntem diferiti,fiecare dintre noi il percepe pe Dumnezeu intr'un mod diferit. De ce ar trebuii ca toti sa il veneram la fel cand il intelegem diferit?
Eu ma rog pentru ca am nevoie de asta uneori.Eu vorbesc cu Dumnezeu ca si cu un prieten bun si drag. Nu inteleg cum poti stabili o legatura spirituala, o conexiune speciala cu ceva daca pastrezi distanta veneratiei...
Poate gresesc... Dar nimeni nu imi poate schimba asta.
~Ceea ce vrea un bărbat e să creadă că o femeie îl poate iubi atât de mult încât n-o va interesa nici un alt bărbat
~Nu vedem lucrurile aşa cum sunt, ci cum suntem noi
~În seara asta îl iubesc pentru felul minunat în care mi-a dăruit pământul.
~Singura anomalie este incapacitatea de a iubi.
~Bărbaţilor: eliberaţi femeia şi ea vi se va dărui întru totul.
~Scriitorii fac dragoste cu orice vor. Adevărul este că numai aşa pot trăi în două direcţii diferite. Am nevoie de două vieţi. Am două fiinţe.
~Erotismul este una din bazele cunoaşterii de sine, la fel de indispensabilă ca poezia
~Duşmanul iubirii nu e niciodată în exteriorul nostru, nu e un bărbat sau o femeie, e chiar ceea ce ne lipseşte în noi înşine
~Viaţa este un proces de devenire, o combinaţie de stări prin care trebuie să trecem. Oamenii eşuează când doresc să aleagă o stare şi să rămână în ea. Asta este un fel de moarte
Cea mai mare binecuvantare este greseala! Ea apare indiferent de cat suntem de precauti,de intelepti si atotstiutori.
Greseala este o actiune a omului denumita astfel in functie de cauzele pe care le are.Gresim atunci cand momentul si situatia nu se potrivesc cu actiunea noastra.Daca s'ar potrivi,actiunea s'ar numi simplu: corecta.
De ce spun ca este o binecuvantare? Greseala are impactul puternic de a ne trezi.Greseala ne ofera constientizarea. Daca ai constientizat sunt mai multe sanse ca data urmatoare cand intalnesti momentul si situatia asemanatoare sa actionezi diferit.
Nu poti lua hotarari corecte decat dupa ce ai cunoscut greseala, la fel cum nu poti cunoste curajul decat dupa ce ti'ai cunoscut frica si ai invins'o.
Daca am face absolut toate greselile din lume, fara sa repetam vreuna nu credeti ca ar fi mai bine decat acum, cand facem putine, dar neconstientizandu'le riscam sa le repetam abuziv...?
Iubesc viata pentru ca nu ne ofera niciodata sansa sa ne plictisim. Nu ne ofera niciodata fericire sau tristete vesnica.Nu ni le ofera niciodata in aceeasi cantitate, pe aceeasi intensitate o perioada mai lunga de timp.Cu siguranta nu ne ofera sansa sa ne plictisim atata timp cat nu exista 2 momente la fel. Desi avem uitarea, nu reusim mereu sa ne concentram asupra prezentului.. sa il cream cu gratia celui mai bun sculptor ce are in maini piatra existentei sale pentru urmatorii 100 de ani. Daca ne plictisim este rezultatul incapabilitatii noastre de a raspunde lafel de activ factorilor din jur.Nu pentru ca nu am avea stimuli, ci pentru ca nu le raspundem. Dar de ce sa ne obosim sa condamnam plictiseala? Hey, de ce sa o numesti plictiseala?Numeste'o odihna, reactioneaza si da'i un scop.
Ma gandeam ca daca exista ceva ce poti impartasi cu o persoana mai intim decat sexul acel lucru trebuie sa fie sinceritatea. Cu fiecare zi imi dau seama ca acesc cuvant este foarte,foarte puternic si foarte greu de slujit. Daca ii spui unei persoane atunci cand o adori sau cand te dezgusta... ce ti'ar mai ramane tie? Si atunci cand, impartasite cu cineva, problemele nostre interioare suna ridicol de banale sau foarte mici in comparatie cu trairile emotionale pe care ni le ofera... Ne regasim neintelesi si devenim singuri si mai deceptionati.
Uneori sinceritatea este imposibil de slujit intr'o societate in care conteaza foarte mult parerea nostra unul despre celalalt.
Nu de putine ori m'am simtit ridicola atunci cand am imbratisat curajul de a marturisi framantarile mele interioare... Stiam ca nimeni nu le va intelege mai bine decat o fac eu si cu toate astea parca aveam nevoie sa le mai inteleg odata cu voce tare.In jocul meu psihologic am nevoie doar de un spectator tacut. Doar prostii dau sfaturi, si tot prostii le urmeaza...
Minciuna este cu siguranta o plapuma pufoasa cu care ne invelim sufletul.Cream sufletului un nou adevar mai comod pentru ca ne lipseste puterea de a il accepta pe cel propriu-zis.
Dar ce ma fac eu cu momentele in care imi vine sa tip absolut orice adevar, mare sau banal, adevar ascuns sau omis, doar din dorinta de a nu mai purta nimic, a dezbraca orice gand ce traieste in mine.
Sa stiti ca foarte putine lucruri se compara cu sentimentul pe care il am atunci cand cineva imi ofera toate temerile,framantarile,visele.E ca si cum ma ia si ma aseaza in centrul inimitatii gandurilor sale.Ca un premiu pentru increderea pe care am castigat'o. Cata fericire cand ti se ofera un rol atat de important.
Dintr'o problema a constiintei mele, sau poate pentru confort mental imi doresc sa spun mereu lucrurilor pe nume, in plus secretele despart oamenii atat de crud...
Impartasirea intimitatii trebuie sa fie ceea ce uneste doi oameni, dar pana unde se poate merge cu acest lucru?
Mi'am dat seama ca persoana de langa tine nu se schimba de loc,nimic mai rau si poate foarte putin mai bun. Iar daca se schimba cu siguranta sufera mult mai multe modificari ideea ta asupra idealului.Atunci cand esti fericit langa cineva, nu vrei sa'l schimbi cu nimic. Fericirea, furia sau tristetea face ca tu sa cunosti 3 fete diferite ale persoanei de langa tine fara ca ea sa se fi schiumbat in vreun fel. Perceptia noastra are o putere atat de mare incat e greu de aflat cand ne inselam.
Dezamagirile vin mai mult sau mai putin din vina noastra.Neputinta de a fi realist acum inseama dezamagirea de mai tarziu.Atunci cand cineva are un rol important in viata noastra, ii oferim voluntar sau involuntar, foarte multe asteptari pe care le creem pe parcurs sau din prima clipa. Odata ce noi avem toate aceste asteptari de la celalalt, el\ea necunoscandu'le nu le va putea respecta si se creeaza dezamagirea.
Dupa acest exercitiu de constientizare pot sa spun ca dezamagirile sunt create de mine catre mine, doar ca au mai multi participanti in drumul lor circular...
