Ingerul sta cu spatele la mine.Asezat atat de brut incat parca ar preda obiectelor nemiscarea.
Ingerul sta cu lumina plangand in el.Atat de brut incat parca ar preda lacrimei tristetea.
Ingerul sta cu soaptele in maini.Atat de lipsit de ele incat parca ar preda pietrelor tacerea.
Fericirea ingerului sta suspendata intre doua ganduri.De'ar cadea ... poate ar prinde radacini.
Plans deloc zgomotos.Plans deloc material ce a trait aici atat de mult timp incat incepe sa se aseze in pereti, in foi, in taste, chiar si in cartile ce'mi tineau de cald odata.
Priveste'ma! Intoarce'te! Iarta'ma ! si iama cu tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu