Libertatea inseamna puterea de a'ti alege singur lanturile

luni, 22 februarie 2010

Omul care nu credea in iubire don Miguel Ruiz (Arta de a iubi)

As dori sa va povestesc o poveste foarte veche, despre omul care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce il facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista.
Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i'a observat si pe oamenii din jurul sau. Si'a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea,dar singurul lucru pe care l'a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor,un concept creat de religii pentru a'i manipula pe cei slabi,pentru a'i controla, pentru a'i face sa creada.El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi,oricat de mult ar cauta'o.
Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era convingator.El a citit o gramada de carti,s'a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat.Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni,iar logica sa era foarte puternica.El le spunea ca iubirea este ca un drog,te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou,creindu'ti o dependenta de ea.Ce se intampla insa daca nu'ti primesti portia zilnica de dragoste?La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri.Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri ,iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri.Cu cat nevoia de iubire este mai mica , cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt.
Aceasta dinamica a relatiilor interumana poate fi vazuta cu ochiul liber, caci exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc,dar il manipuleaza pe celalalt.
Unii oameni profita asadar de pe urma altora,la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor

Partenerul dependent, cal care are nevoia mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu isi va putea asigura urmatoarea doza de dragoste,adica un drog."Ce ma voi face daca ma va parasi?" Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv:"Imi apartine!" El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza.Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste,dandu'i'le complet.
In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea:"Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama ce are la baza controlul.
Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care o suntin ca si'o poarte cei doi parteneri?Nu exista asa ceva.In fata reprezentantilor lui Dumnezeu,a rudelor si a prietenilor lor,cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni,ca vor traii impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc,ca vor fi aproape unul de celalalt,la bine si la rau.
Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei ciar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna,amandoi incep sa isi calce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului,la cine reuseste sa manipuleze pe cine.Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul...
Dupa numai cateva luni,respectul pe care si l'au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala,rani reciproce , care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc.
Ei raman totusi impreuna,dar numai de teama de a nu fi singuri,de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?

El le'a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30,40 sau 50 de ani, si care erau foarte madre ca au trait atata vreme impreuna.Dar cand vorbeau despre relatia lor tot ce spuneau era:"Am supravietuit casniciei".Altfel spus,unul din ei se abandonase celuilalt;de regula,femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta.
Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul,dar unde era iubirea de care vorbeam? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. "Ea este a mea"."El este al meu".

~~~~~~~~~~

Intr'o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc.El a vazut acolo,asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea.Vazand'o cum plange,s'a simtit curios.De aceea ,s'a asezat langa ea si a intrebat'o daca poate s'o ajute cumva.
Va puteti imagina surpriza lui cand ea i'a spus ca plange pt ca iubirea nu exista."Uimitor, i'a raspuns el,o femeie care crede ca iubirea nu exista!" Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat'o el.
-Ei, e o poveste lunga,i'a raspuns ea.M'am casatorit pe cand eram foarte tanara,cu toata iubirea,cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne'am jurat reciproc loialitate,respect si credinta, si am intemeiat o familie.Dar in curand totul s'a schimbat.Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra.A incetat sa ma mai respecte la fel cum am incetat si eu sa'l mai respect pe el.Am inceput sa ne certam si la un moment dat am descoperit ca nu il mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.
Dar copii aveau nevoie de un tata, asa ca am hotarat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa'l suport.Acum copiii au crescut si au plecat.Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el.Intre noi nu exista respect sau bunatate.Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva va fi la fel,caci iubirea nu exista. De aceea plang.
Intelengad'o perfect, el a imbratisat'o si i'a spus:
-Ai dreptate: iubirea nu exista.Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili.In locul ei, tot ce descoperim este egoismul.Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou.De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel,asa ca s'au imprietenit rapid.Intre ei s'a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s'au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia.Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi.Relatia dintre ei a continuat astfel sa aprofundeze .Le placea sa fie impreuna caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel.Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr'o zi, pe cand era plecat din oras,eroului nostru i'a trecut prin cap o idee absolut ciudata:"Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire.Dar e o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de'a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pt ea.Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea sa aiba grija de mine, nu imi vine sa'mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale.
Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea,felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea,nu ma agaseaza niciodata.Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati.Nu simt invidie atunci cand are succes.
Poate ca iubirea exista totusi dar este altceva decat cred oamenii.

De'abia astepta sa ajunga acasa si sa'i spuna de ideea ciudata care i'a trecut rin minte.Nici nu a inceput insa bine sa povesteasca si ea i'a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi'a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa'ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire.Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ce credeam noi ca este.

Cei doi s'au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s'au inrautatit in nici un fel.Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu.Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr'o noapte s'a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s'a asezat in palma lui. Apoi s'a produs al doilea miracol,sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva.
Era extrem de fericit, si de abia astepta sa se duca la iubita lui si sa'i daruiasca steaua ca semn al iubirii sale pt ea.

Cand el i'a daruit insa steaua; femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci, steaua a cazut la pamant si s'a spart intr'un milion de cioburi.

Si uite'asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pt paradisul pe care l'a tinut pt o clipa in mana, dar pe care l'a pierdut pt o clipa de indoiala. Acestea este povestea celui care nu credea in iubire.

CINE A COMIS GRESEALA?
Puteti ghici?Greseala i'a apartinut barbatului,care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steauna nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a pus'o in mainile ai.
Fericirea nu vine niciodat din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei.
Cand el a facut'o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pt fericirea lui.
Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit,caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui.Ea nu putea sti care erau asteptarile lui caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu'va fericirea si punand'o in mainile altor persoane,mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge la fel ca si steaua din poveste.Daca ii daruiti altcuiva fericirea dumneavoastra,persoana respectiva v'o poate fura.
Pe de alta parte,de vreme ce fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii duneavoastra,sunteti unicul responsabil pentru ea.Nu aveti dreptaul sa faceti niciodata pe altcineva responsabil pentru ea.
Si totusi atunci cand mergem la biserica,primul lucru pe care il facem este schimbul de inele.Noi ne punem steaua in palma celuilalt asteptand ca el(sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers.Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste cealalta persoana sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput.Noii ne bazam fericirea pe celalalt.Din pacate lucrurile nu merg in acest fel.Noi facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.