Lorena despre Gabriela

Maine imi voi zambi mie, pentru ca, in principiu, am ramas neschimbata in timpul metamorfozei mele. M’am trezit intr’o dimineata in alt suflet, m’am cautat disperata printre carti si cafele, si am gasit’o pe mica Lore acolo. Am gasit’o ghemuita intr’un colt, tremurand toata la vederea imensei Vieti. Si Viata mi’a spus “Vino, noptile albe sunt doar o continuare a viselor zilei, si lacrimile sunt doar o manifestare a conditiei umane, traiesti, esti vie, zambeste”…

a walk to remember

Sunt doar o siluetă imprecis pictată pe fundalul nopţii.Merg goală călcând pe sentimente si ele nu mă ating...
De o data mă gândesc că hainelor li se oferă o importanţă mult prea mare pentru intrebuinţarea lor brută.Acoperire.. acoperamant,ăsta era cuvantul.
Liniile acestei nopţi se desfăsoara graţios in faţa irisului meu ce alunecă pe ele ca pe formele unui violoncel.Eu parcă nu le-am vazut niciodată atât de aglomerate.. de pline.. atât de multe culori si sunete inghesuite.

Din când in când mai privesc inăuntrul meu.
Sunt doar paşii umezi si fierbinţi ai conştiinţei ce'mi colindă sângele ca si un felinar in plină noapte.
Apoi respir adânc si las dragostea sa fie o stare de a fi.Nu ii ofer o adresă.O stare a fiinţei mele.Astfel chiar dacă ating un lucru mort,precum un zid,mâna mea emite acea energie a iubirii.Doar aşa am să mai pot simţii surâsul zilei viu,respirând prin mine.

Încă imi amintesc acel roşu aprins.. Colorează'mi vederea... Colorează'mi tăcerea.
Incă imi amintesc când minţeam cerul să ne orbească, când razele sufletelor noastre se alintau,se'nbrăţişau.

Nu conteaza asta acum.
Am să aştept să ploua peste penele tale.
Vreau sa te mai ţin la piept o dată!