Sunt un barbat.Sunt un soldat.Asta imi spun,ca sunt un soldat.De fiecare data cand pulsul imi accelereaza si frica imi patrunde oasele,asta imi spun,asta ma slinisteste.
Eu nu lupt pentru tara,lupt pentru inima mea.Nu vreau sa devina rea,sa raman puternica si sa nu ma razvratesc. Sa nu imi urle sufletul din toata puterea plamanilor sufletesti,atat de tare incat ca se sperie el insusi si sa se ascunda.
Sunt un soldat!Campul meu de lupta poate fi oriunde(de altfel si lagarele).Campul meu de lupta nu este hotarat,planificat,analizat el este acolo unde dusmanul ataca si niciodata nu am o strategie pentru ca nu ma astept sa ma lupt.Sunt un soldat!Si nu ma astept sa ma lupt!Pentru ca refuz ideea,nu o las sa patrunda adanc in mine si sa'mi petrec toata viata fiind precauta.
Asta este diferenta dintre mine si un soldat adevarat.Ei isi cunosc dusmanul,isi planifica lupta,ei sunt mereu pregatiti,eu nu...
Soldatii au aceasta armata infiorator de numeroasa langa ei.Un soldat are langa el un coleg caruia ii cunoaste povestea despre sotie si copii,despre dorinte si idealuri.Acest soldat are cel putin un camarad ce ar putea in orice clipa sa sara in fata glontului pentru el.
Moartea unui soldat este prevazuta,ei se inscriu la moarte, si este atat de eroica,divina,nobila si pura...
Sa ma dau batuta,sa renunt... aceasta ar fi moartea mea!
Nimic nobil in asta... nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu