Si poate ca nu ne priveam de teama ca vreun gand ce doare sa patrunda in aerul dintre noi.
Credeam ca un om zguduitor este din natura asa, si ca nu poate fi nimic altceva... ca si tacerea bruta dintre doua replici.
Tu iei mereu alt chip si ma surprinzi fericita prinsa intre bratele tale ca intre doua bare solide de metal.
Uneori mainile noastre indragostite devin palide, confuze.Ochii cameleonici traiesc cu a lor pupila zbatandu'se de sufocare in spiritele molipsitoare dintre noi.Furia ce'o simt pe noi poate este descendenta furiei pe aceste spirite.
Uneori te surprind privindu'ma ca pe o ridicola, atunci ma iei de mana ca pe o gratioasa. Uneori ma privesti razbunator ca si cum intreaga ta existenta s'ar concentra in emotia asta.
Atunci realizez ca poate lupta dintre noi nu e a noastra, poate ca s'a purtat de atat de multe ori, in spatiu, timp, oameni, limbi incat deja nu ne mai apartine.
Poate ca si lumina ce'o presimt cand te vad ,fericire... este doar a zeitelor aerului dintre noi.
Cred ca respirarea ne'a fost data ca dovada ca lucrurile importante nu au nevoie de acordul ochiului.Asa si cu iubirea... Dar cineva mi'a spus odata ca dragostea se invata...
Poate ca nu observ ca iubirea mea este stramoasa a iubirii barbarilor de pe timpuri, a Cleopatrei si a zeilor Olimpului insasi. Insa poate si ei au trait aceleasi patemi ce au umbrit'o, poate si ei au fost nevoiti sa'si educe dragostea...
Credeam ca un om zguduitor este din natura asa, si ca nu poate fi nimic altceva... ca si tacerea bruta dintre doua replici.
Tu iei mereu alt chip si ma surprinzi fericita prinsa intre bratele tale ca intre doua bare solide de metal.
Uneori mainile noastre indragostite devin palide, confuze.Ochii cameleonici traiesc cu a lor pupila zbatandu'se de sufocare in spiritele molipsitoare dintre noi.Furia ce'o simt pe noi poate este descendenta furiei pe aceste spirite.
Uneori te surprind privindu'ma ca pe o ridicola, atunci ma iei de mana ca pe o gratioasa. Uneori ma privesti razbunator ca si cum intreaga ta existenta s'ar concentra in emotia asta.
Atunci realizez ca poate lupta dintre noi nu e a noastra, poate ca s'a purtat de atat de multe ori, in spatiu, timp, oameni, limbi incat deja nu ne mai apartine.
Poate ca si lumina ce'o presimt cand te vad ,fericire... este doar a zeitelor aerului dintre noi.
Cred ca respirarea ne'a fost data ca dovada ca lucrurile importante nu au nevoie de acordul ochiului.Asa si cu iubirea... Dar cineva mi'a spus odata ca dragostea se invata...
Poate ca nu observ ca iubirea mea este stramoasa a iubirii barbarilor de pe timpuri, a Cleopatrei si a zeilor Olimpului insasi. Insa poate si ei au trait aceleasi patemi ce au umbrit'o, poate si ei au fost nevoiti sa'si educe dragostea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu