Libertatea inseamna puterea de a'ti alege singur lanturile

marți, 3 noiembrie 2009

fara sclipici



Amintirile. Pielea mea traieste continuu amintirea imbratisarii tale.Ochii tai calzi ma priveau atent si parca neintelegand necesitatea sau poate dependenta mea pentru vise.Numai ca...

Si "mereu" voi sta aici.
Poate ca intr'o zi voi convoca greseli enorme si le voi sluji,cerandu'le in schimb intelepciunea.
Poate intr'o zi imi voi duce copilul in fata aventurii si necunoscutului si le voi cere acestora sa mi'l creasca.

Defapt poate intr'o zi nu voi mai sta aici iar acest "mereu" atat de iubit se va metamorfoza odata cu mine.Nu voi mai sta aici unde mii de pagini privesc nedumerite spre mine neintelegand ca fara ele imi este frig,ma simt atat de incompleta,ca ma ajuta atat de mult sa ma inteleg cu mine.

Copilul meu este incet,sau poate iritant de repede, oferit ofranda femeii mele;aceasta fiinta bruta,pura si atat de superb de confuza care mi'l sacrifica.

Toate acestea iti sunt aratate de aceasta usa deschisa si atat de imaginar transpusa incat aproape o pot vedea intre noi.
Confidentialitatea mea atat de scumpa si draga se indragosteste de o mica dorinta de a fi ascultata(ce ia proportii admirabile in subconstientul meu) si aproape dispare cu totul din mine.

"A iubi,imi repetam mereu,inseamna a simti nevoia sa te darui.Asta imi lipsise prin urmare." Octavian Paler

Amintirile. Te imbratisam atat de cald si strans incat iti simteam simturile.Si sarutarile ne armonizau in propria noastra sexualitate.De obicei "Te vreau!" imi invelea privirea,insa acum, "Te am!" imi inveleste trupul.

Acest "noi" este misterul
cu care timpul se intalneste rar
dar care nu'l poate uita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu